Desi sarbatorirea zilei de 1 mai isi are originile in Chicago (vezi Haymarket affair) si primele manifestatii au avut loc in 1886 in New York (10 000 oameni) si Detroit (11 000) in US ziua asta nu se mai serbeaza. Labour Day este sarbatorita in septembrie iar despre May Day se vorbeste doar tangential (Detroit Free Press), pentru ca sarbatoarea a fost adoptata de multe tari (inclusiv de sovietici, si nu dadea bine).
Cu toate astea, n-am uitat de micul cu mustar (la “carton”, traditional )
Hai, multi ani! fug, ca-mi tiuie detectoarele de fum din casa ca la nebuni..

Fuga din Romania.. cum se “fuge” acum, stim. Cum se fugea inainte de ‘89 puteti citi pe blogul lui Ioan T. Morar.

Cind esti de ceva vreme pe teritoriu “strain” incepi sa stii unde gasesti una-alta pentru sarbatori. Descoperi tot felul de pravalii (asta daca e vreo comunitate de est-europeni in zona..) si incepi sa crezi ca nu mai poti avea surprize.
Mielul il gasesti pe la arabi (dar la cit de mari sunt “mieii” aia, mai bine te abtii) sau pe la italieni (importat din Australia?!, bucati de pulpa gata condimentate/fezandate/trase in plasa si apoi vidate).cit despre altele, salvarea vine de cele mai multe ori de la polonezi (se pare ca e valabil si in Dublin, zice Cristi Roman)
tot la polonezi gasesti cozonacul lor (ca-i zice bobka, paska sau chalka e cam tot una), pentru ca panettone-ul italian poate fi o alternativa doar la Anul Nou samd.
revenind la surprize, surprize poti avea oricind (ma refer la surprize placute, ca pe alea le prefer): cheese kolacz de la polonezi e, de fapt.. pasca cu brinza. iar amicii de la care mai iau vin romanesc s-au gindit sa aduca si cozonac.. Boromir :))

aici sunt vreo doua poze, si un pic mai jos e Seinfeld, distrus ca s-a vindut ultima bobka :))

Paste fericit!

“In this case, we were saved by the fact that the attackers have a poor knowledge of the U.S. legal system and an even worse grasp of the English language.”

(The Washington Post)

din nou romani. din nou incercare de furt, de data asta incercind sa atace CEOs ai unor companii americane. probabil aceleasi “genii copy-paste” din niste net cafe-uri de prin Vilcea. dar degeaba incerci sa pacalesti printr-o citatie fictiva intr-un proces, daca engleza de balta te tradeaza si habar n-ai cum functioneaza sistemul juridic in US.

cind citesc despre specimene de astea ma gindesc ca situatia actuala a vizelor e foarte normala si ca cel mai bine e sa ramina asa! in felul asta poate mai citesc din cind in cind despre incercari de fraude online, dar macar nu aud zi de zi de ei.

adica de Cocalari si Pitzipoance, generatia PRO a Romaniei.

“Am fost in Anglia acum trei saptamini si m-am intilnit cu medici plecati din , unii de 20 de ani, altii de citiva ani. Majoritatea nu o duc atit de bine cum prezinta presa romaneasca. O duceau in conditii firesti, normale, cistiga 3.000 de lire sterline pe luna, dar chiria ii costa 1.800 de lire sterline.
Comparativ, pe nivelul de trai, lucrurile sunt aproape la fel. Da, sigur, e mirajul strainatatii si al banilor multi.” Eugen Nicolaescu

Mai multe dume in Cotidianul sau pe Realitatea
.
Nu pot sa-i spun decit: “Of… Fuck off!” si sa-i recomand un scurt-metraj:

Facind ordine printre sutele de giga de poze si filme am dat si peste un porc friguros. Si care porc, in miez de iarna s-a bagat la caldura:

Nici o masa fara pimp, asa ca nici o iarna fara porc

am fost sa ma tund, la una din cele 4 frizerii care sunt mai aproape aici in zona. dintre toate am una preferata pentru ca au reusit odata sa-mi repare o “freza” ciudata, rezultat al incercarii mele nereusite de a verifica pe propria piele calitatile unei masini de tuns Phillips pe care o cumparasem de fapt pentru barba, si a carei baterie m-a lasat chiar in toiul operatiunii de tuns parul.

asadar intru in frizerie si intimplator o gasesc pe aceeasi tipa care mi-a reparat “freza” acum 2 ani (chestie cu probabilitate destul de mica tinind cont ca au 8 scaune si angajatii lucreaza in ture). dupa rememorarea episodului respectiv am trecut la alte discutii(tipa inca ma mai stia de cind aparusem cu o sapca trasa pe ochi pentru ca aveam doar jumatate de cap tuns).

aceleasi discutii, “cum mi se pare in MI?” sau daca ma bate gindul de intoarcere in EU. inevitabil discutii despre familie, frati/surori bla bla moment in care ii spun ca in general familia traditionala in RO are cam 2 copii. pentru americani poate sa para ciudat, ca astia fac cam 4 daca nu mai multi, de aici numarul mare de van-uri si suv-uri intr-o tara care nu a auzit de maxi-taxi.
asa ca intrebarea ei daca guvernul incearca sa limiteze numarul de copii mi s-a parut normala. si de aici da-i cu povestea ca in perioada comunista dimpotriva, a fost dat un decret prin care au fost interzise metodele contraceptive, avortul samd

termin eu povestea, aproape termina si ea sa ma tunda, si-mi spune “stii, chiar am vazut un film de curind pe tema asta” “4,3,2?” “da”.
pai bine femeie ca ma lasi sa-mi bat gura si tu erai foarte la curent cu perioada respectiva! dupa care ma intreaba “da cita engleza ai facut?” “4 ani, intre ‘90-’94 deci cu mult timp in urma” “wow, dar vorbesti foarte bine!”
mda, deci de asta ma lasi sa-mi bat gura de pomana ca sa vezi cit de bine vorbesc. noroc ca nu i-am aratat ca am si ceva cunostinte de slang, daca tot suntem aproape de zona in care au practicat engleza Eminem si baietii de la D12

oricum, interesant e ca filmul lui Mungiu cred ca a avut mai mare audienta afara decit la proiectiile din RO. faptul ca frizerul care m-a tuns a condus peste 40 mile pina la cinematograful in care a avut loc proiectia mi se pare foarte relevant. ba mai mult, mi-a zis ca, in ciuda subiectului si atmosferei incarcate, filmul i-a placut foarte mult!

aseara am cumparat de la Borders DVD-ul cu un alt film romanesc: “12:08 East of Bucharest” adica “A fost sau n-a fost” al lui Corneliu Porumboiu. poate am sa i-l imprumut si tipei de la frizerie

Anthony Bourdain de la Travel Channel a dat o tura si prin Romania. Episodul respectiv ar fi putut foarte bine sa apara si la MythBusters pe Discovery, pentru ca fara mare greutate a iesit la suprafata adevarul mascat de campania Romania-Simply Surprising si s-a mai dus dracului un mit: ala despre ospitalitatea romaneasca si bucataria senzationala, ca de servicii mai bine nu vorbim..

Informatia nu e noua: a aparut in Cotidianul, a fost comentata pe blogul lui Bourdain, ba chiar si Leiff Petersen care a scos ghidul Lonely Planet pentru RO i-a dedicat un post pe blogul sau. Chiar daca Leiff mai face haz de necaz adevarul este ca indiferent de sezon si de ghid unele lucruri sunt inacceptabile. Cum ar fi faza cu 10 euro/m2 de curte filmata, scoasa de manelarii aia care cascau gura la echipa de filmare.

Nu-i nimic, lasa ca o sa faca bani din turism vecinii nostri iar romanul o sa ramina cu glumele de neam prost si serviciile de 2 bani vechi. 120 milioane de oameni audienta? ok, no problem, acum stiu toti cu ce se maninca Romania. bine ca eu imi bat gura pe aici cu RO in sus si RO in jos, frumoasa tara din UE care merita vizitata si racanul mioritic se poarta ca un idiot cind ii vine unul acasa sa faca un film pentru reclama moca.

Cu parere de rau trebuie sa-i contrazic pe cei de la Cotidianul. Romania nu e facuta praf pe Travel Channel, Romania este praf. Pentru ca in mod normal ar trebui sa gasesti usor un restaurant bun, nu sa trebuiasca o gramada de calauze bastinase. Iar vremurile in care strainii erau plimbati ca sa vada numai ce trebuie au cam trecut.

Cu multumiri domnului Brizu pe al carui blog am descoperit si clipurile de pe youtube ale emisiunii. Pe primul il vedeti mai jos, pe urmatoarele le gasiti voi …

Later Edit: am vazut si pe Papa Bun o discutie pe tema asta.. nu, nu-si doreste nimeni sa prezinte Ro intr-o lumina proasta. pur si simplu asta e lumina in care se vede Ro cind vii de “afara’. si, de cele mai multe ori, e vina oamenilor: incepind cu taximetristul golan de la aeroport, continuind cu chelnerii impertinenti samd.. dar din pacate in tara lui “las-o ba, ca merge asa” nu prea exista standarde de calitate ci doar bani aruncati aiurea.

ps. poate nu ar strica un mic update la tag-uri.. nu de alta, dar USA nu da bine cu litere mici linga o Romanie cu majuscula

Cel mai tinar blogger din Romania???
Alexandru Constantinescu isi prezinta experientele zilnice sub forma unui video-blog. Din nefericire a ales blogspot…
Dar la 1 an si 6 luni nu poti sa ai prea multe informatii tehnice. Are si ceva filme XXX …deocamdata doar cu el.
Acuma sa vedem daca va posta mai mult de 6 luni, ca parca 6 luni era durata unui blog.
Cum inca nu are pagina de contact acolo ii dau emailu aici: silviu.constantinescu at gmail.com

Cum postu despre Carnaval tot nu imi iese cum vreau, si la o discutie despre masini vorbiram si de mecanici, iar mecanici sint si ei o “rasa” …
Prin ‘99 toamna vindui si eu Dacia parintilor. Masina arata bine, scria pe ea Renault 12 Toros, avea alt neam de bord, alte incuietori la usi, spoilere, figuri(asa o cumparai) dar avea tabla mincata de rugina. Pretzul era bun(pt mine), 19,5mil in ‘99, masina luata cu 4,4 milioane in vara lu ‘96 din tirg de la Cluj. Intr-o seara ma duc la o margine de oras sa se uite unu la masina ca cica el se misca greu, dar e foarte interesat. Era vineri seara. Nu se uita 10 min la masina si gata ca o cumpara, da banu acuma, dar sa facem actele de mina pe loc. Ii propun sa ne vedem simbata sa mergem la mecanicu lui ca sa nu avem discutii apoi:

Lasa mai, ca ma pricep, eu sint mecanic!

Perfect, o hirtie semnata rapid, banu jos si toti plecam fericiti.
Luni dimineata la 7.45 ma suna, cum ca vrea banu inapoi ca nu ii mai place masina, ca a vazut ca are tabla mincata de rugina. Da nu erai tu ala priceput, mecanicul? Cel care nu dorea sa mearga la verificari, la service?

A, pai nu, eu sint mecanic de locomotiva!!!

Dupa povesti si vreo 3 zile am facut si actele oficiale si “locomotiva” a ramas cu masina.
Cum era cam intuneric cind am facut actele ma gindesc ca meseriasul o fi confundat Dacia cu vreo locomotiva ceva….