Nepalul nu produce mai nimic. 4% din bugetul national e facut din turism.
Profitind de faptul ca au 8 optmiari in tara, au niste taxe enorme.
Sezonul principal de catarare este primavara. Pentru a atrage lume si in restul anului, ministrul turismului Prithvi Subba Gurung a decis sa reduca taxele off season cu pina la 75%.
Stirea completa e aici.
Asa ca go climbing!
Chiar daca nu vrei sa ajungi la 8000m Nepal merita o vizita.
Chiar si doar pentru imaginea unui 8000m in departare…

Nu imi pasa de diete, niciodata nu m-a interesat asa ceva! Pina cind am lucrat cu un site despre “Zone Diet”, multa teorie si in final tot o dieta.
Insa am descoperit cea mai tare dieta!
Cum sa pierzi 16.000 de calorii intr-o singura zi!?
Eram cu Duba in tabara 1, la 5600m, de pe Ojos del Salado si stateam la povesti cu un ghid argentinian, care tocmai isi rupsese niste ligamente la genunchiul drept. El plecase dimineatza la ora 4 spre virf, a fost pe virf si apoi la coborire a cazut pe ghetar. Acuma eram in refugiu, ora 20:20, el bea un ceai, totul era ok, cind si-a amintit sa verifice pe ceas cit a durat ascensiunea. Printre altele, ceasul lui, un model de Polar, avea si optiunea de a calcula caloriile consumate si aici erau trecute 16.000 de calorii consumate in 15 ore de ascensiune!
O persoana care nu face prea multa activitate necesita cam 2500 calorii pe zi. Cine face sport, poate utiliza si 4000 calorii pe zi, sau chiar mai mult, depinde de activitate.
Rezumind “Dieta de o zi si 16000″: trezirea la 4 dimineatza in tabara 1 de la Ojos del Salado si o dai la virf si inapoi in timp de 15 ore. Simplu si eficient, efect garantat! Have fun :-)!
Mda, poate ar trebui chiar sa o brevetez!

8 ianuarie 2007, ora 3am-Argentina, tabara 2, ruta poloneza. Nu am dormit toata noaptea, la fiecare ora am verificat ceasul. Alarma suna, insa afara bate vintul asa de tare incit nimeni nu iese din sac. De abia pe la ora 4 incepem sa ne miscam. Duba face de mincare in cort, apa cu ciocolata si ceva fulgi. La 5 reusim sa plecam, insa vintul tot tare bate si e frig de nu cred, dupa toate zilele calduroase ce au fost. Cu o zi inainte a nins si pentru prima data s-a simtit ca sintem la 5850m. Odata cu noi mai pleaca o gramada de italieni ce au sosit de ieri, gata aclimatizati, toti pe ruta falsa poloneza. In timp ce directa poloneza presupune escaladarea unui perete de gheatza de 1110m cu panta ce ajunge la 70 grade, falsa poloneza e mult mai simpla. Implica efectuarea unei traversari spre 6200m si interceptarea potecii clasice.
Dupa o ora si jumatate de urcus pe grohotis nu imi mai simt degetele de la piciorul drept. Ciudat tare: am sosete Lorpen Teta, iar plasticii Asolo sint ok. Duba urla la mine si imi cere sa decid rapid: ori ma bag pe ghetzar cu el acuma si ii dam repede spre virf ori incercam miine! Tzin mai mult la degetele mele decit la virf asa ca ii las estaca lui, ii urez bafta, si sper sa o dea fain pe ghetzar cu Tea.
In drum spre cort, ora 6.45am, dau peste un ghid peruan care tocmai pleaca spre virf pe ruta falsa poloneza. El ma convinge sa incerc ruta asta cu el.
Netul aici suks big timez, a cazut de o mie de ori in timp ce scriam asta, asa ca nici o sansa sa termin povestea si sa mai pun si poze.
Oricum am fost pe virf! Ciao.
….va urma…

Am aparut si in presa. Detalii aici.