Anthony Bourdain de la Travel Channel a dat o tura si prin Romania. Episodul respectiv ar fi putut foarte bine sa apara si la MythBusters pe Discovery, pentru ca fara mare greutate a iesit la suprafata adevarul mascat de campania Romania-Simply Surprising si s-a mai dus dracului un mit: ala despre ospitalitatea romaneasca si bucataria senzationala, ca de servicii mai bine nu vorbim..
Informatia nu e noua: a aparut in Cotidianul, a fost comentata pe blogul lui Bourdain, ba chiar si Leiff Petersen care a scos ghidul Lonely Planet pentru RO i-a dedicat un post pe blogul sau. Chiar daca Leiff mai face haz de necaz adevarul este ca indiferent de sezon si de ghid unele lucruri sunt inacceptabile. Cum ar fi faza cu 10 euro/m2 de curte filmata, scoasa de manelarii aia care cascau gura la echipa de filmare.
Nu-i nimic, lasa ca o sa faca bani din turism vecinii nostri iar romanul o sa ramina cu glumele de neam prost si serviciile de 2 bani vechi. 120 milioane de oameni audienta? ok, no problem, acum stiu toti cu ce se maninca Romania. bine ca eu imi bat gura pe aici cu RO in sus si RO in jos, frumoasa tara din UE care merita vizitata si racanul mioritic se poarta ca un idiot cind ii vine unul acasa sa faca un film pentru reclama moca.
Cu parere de rau trebuie sa-i contrazic pe cei de la Cotidianul. Romania nu e facuta praf pe Travel Channel, Romania este praf. Pentru ca in mod normal ar trebui sa gasesti usor un restaurant bun, nu sa trebuiasca o gramada de calauze bastinase. Iar vremurile in care strainii erau plimbati ca sa vada numai ce trebuie au cam trecut.
Cu multumiri domnului Brizu pe al carui blog am descoperit si clipurile de pe youtube ale emisiunii. Pe primul il vedeti mai jos, pe urmatoarele le gasiti voi …
Later Edit: am vazut si pe Papa Bun o discutie pe tema asta.. nu, nu-si doreste nimeni sa prezinte Ro intr-o lumina proasta. pur si simplu asta e lumina in care se vede Ro cind vii de “afara’. si, de cele mai multe ori, e vina oamenilor: incepind cu taximetristul golan de la aeroport, continuind cu chelnerii impertinenti samd.. dar din pacate in tara lui “las-o ba, ca merge asa” nu prea exista standarde de calitate ci doar bani aruncati aiurea.
ps. poate nu ar strica un mic update la tag-uri.. nu de alta, dar USA nu da bine cu litere mici linga o Romanie cu majuscula
Cel mai tinar blogger din Romania??? Alexandru Constantinescu isi prezinta experientele zilnice sub forma unui video-blog. Din nefericire a ales blogspot…
Dar la 1 an si 6 luni nu poti sa ai prea multe informatii tehnice. Are si ceva filme XXX …deocamdata doar cu el.
Acuma sa vedem daca va posta mai mult de 6 luni, ca parca 6 luni era durata unui blog.
Cum inca nu are pagina de contact acolo ii dau emailu aici: silviu.constantinescu at gmail.com
Cum postu despre Carnaval tot nu imi iese cum vreau, si la o discutie despre masini vorbiram si de mecanici, iar mecanici sint si ei o “rasa” …
Prin ‘99 toamna vindui si eu Dacia parintilor. Masina arata bine, scria pe ea Renault 12 Toros, avea alt neam de bord, alte incuietori la usi, spoilere, figuri(asa o cumparai) dar avea tabla mincata de rugina. Pretzul era bun(pt mine), 19,5mil in ‘99, masina luata cu 4,4 milioane in vara lu ‘96 din tirg de la Cluj. Intr-o seara ma duc la o margine de oras sa se uite unu la masina ca cica el se misca greu, dar e foarte interesat. Era vineri seara. Nu se uita 10 min la masina si gata ca o cumpara, da banu acuma, dar sa facem actele de mina pe loc. Ii propun sa ne vedem simbata sa mergem la mecanicu lui ca sa nu avem discutii apoi:
Lasa mai, ca ma pricep, eu sint mecanic!
Perfect, o hirtie semnata rapid, banu jos si toti plecam fericiti.
Luni dimineata la 7.45 ma suna, cum ca vrea banu inapoi ca nu ii mai place masina, ca a vazut ca are tabla mincata de rugina. Da nu erai tu ala priceput, mecanicul? Cel care nu dorea sa mearga la verificari, la service?
A, pai nu, eu sint mecanic de locomotiva!!!
Dupa povesti si vreo 3 zile am facut si actele oficiale si “locomotiva” a ramas cu masina.
Cum era cam intuneric cind am facut actele ma gindesc ca meseriasul o fi confundat Dacia cu vreo locomotiva ceva….
In sfirsit am vazut 4,3,2. Vizionarea unui film romanesc despre perioada comunista intr-un cinematograf din US la vreo 20 ani dupa perioada respectiva a fost o experienta interesanta. Filmul ruleaza de mai bine de o saptamina la Maple Art Theatre in Bloomfield Hills dar ideea de a-l vedea vineri seara la 19 45 a fost spontana. Cu alte cuvinte in momentul in care am plecat aveam la dispozitie vreo 40 minute sa ajung la cinematograful situat la 43 mile (70km) distanta.
A fost o cursa contra cronometru si am pierdut doar un minut din inceputul filmului. Si nu din cauza ca prima data in virtutea inertiei am trecut in viteza prin fata cinematografului si a trebuit sa intorc,si nici pentru ca a durat un pic pina am gasit un loc de parcare. Ci pentru ca la casa de bilete am nimerit dupa 2 tipe care discutau cu cea care vindea biletele. Adica in loc de chestia clasica da banul, ia biletele si misca incepuse o discutie de genul “vrem si noi 2 bilete..bla bla.. dar ati vazut filmul asta la care vrem sa mergem? si cum vi s-a parut? merita?”
Evident filmul la care mergeau ele (Caramel,un film libanez al carui actiune se petrece in Beirut) incepea la ora 20 si cel la care mergeam eu deja incepuse de vreo jumatate de minut. Si cum alte optiuni nu aveam, pentru ca cinematograful asta e un pic atipic si desi ruleaza 3 filme in paralel este doar o singura casa de bilete, cu geam, afara, in holul cinematografului fiind doar cei care vind popcorn, cola si alt junk de genul asta, am scapat o scurta injuratura romaneasca printre dinti. Efectul a fost cel asteptat, au renuntat la review-ul facut de cea care vindea bilete si am putut si eu intr-un final sa ma vad in sala.
Cinematograful fiind construit in 1972 semana oarecum cu cinematografele de pe vremuri din RO. Nu ma refer la scaune sau sonorizare (care oricum erau moderne) ci la faptul ca intrarea in sala se facea in dreptul ultimului rind, panta fiind destul de lina si rindurile de scaune un pic mai distantate. Asta spre deosebire de multiplexurile moderne ale caror sali imi aduc aminte de amfiteare, intrarea fiind in fata si scaunele fiind dispuse in trepte, rindurile de scaune fiind la distanta mai mica dar diferenta de nivel mai mare.In plus si instalatia de incalzire avea o problema: cind pornea centrala se auzea un scirtiit ciudat de ziceai ca s-a desprins ceva din tavan.
Mai putin de un sfert de sala era ocupata, dar tinind cont de faptul ca filmul ruleaza de o saptamina si va mai rula si saptamina viitoare, cu cite 4 spectacole pe zi, e destul. Mai ales ca e vorba de un cinematograf care aduce numai film european, middle eastern etc si nu filmele comerciale americane care ruleaza peste tot.
Despre film ce sa zic?Pot sa citez dintr-un review facut in Detroit MetroTimes:”Better films aren’t likely to come around anytime soon.”. Mi-a placut si am de gind sa-l iau si pe DVD, cadou pentru niste americani. Bine jucat, bine regizat, plin de mici detalii importante mai ales pentru cei care au prins cite ceva din vremurile alea. Secventele filmate in camin mi-au amintit de facultate chiar daca am facut liceul si facultatea cind regimul se schimbase deja.
La vreo 5 minute dupa finalul filmului, din nou in trafic in Metro Detroit in cautarea unui pub, aveam o senzatie ciudata. De parca film era ce vedeam eu prin parbriz si realitatea ramasese acolo, in sala, pe ecran. Cu toate astea, dupa inca 10 minute, berea din fata mea era cit se poate de reala.
4,3,2 nu te poate lasa indiferent si merita vazut la cinema, nu “furat” pe torrents!
Intimplator, in noaptea eclipsei a fost cer senin in MI si, pentru ca eclipsa totala a fost vizibila incepind cu ora 22, am profitat de ocazie si am facut vreo 2 poze din fata “blocului”. Evident cerul senin a venit “la pachet” cu un ger de vreo -12 grade de mi se lipea trepiedul de mina cind il montam (iarna nu se da dusa anul asta). Asa ca am facut doar citeva poze repede intr-un interval de citeva minute la inceputul eclipsei totale, fara sa mai cobor ulterior ca sa prind si iesirea lunii din conul de umbra (asa cum avusesem de gind initial). Postul vine cu oarecare intirziere pentru ca in aceeasi perioada si blogul a fost un pic “eclipsat” din motive de upgrade.