Pardon, welcome to Lima! Lima e incredibila, de la aeroportul jalnic ca Otopeni pina la cartierele super luxoase! Aici am vazut prima data garduri electrice la vile si paznici adevarati! Umblau cu automate si shotgunuri la ei!
Tot zborul am dormit caci eram rupt, in Lima era noapte, am trecut prin vama rapid si gata eram in America de Sud. Sincer nu stiam la ce sa ma astept. Am schimbat citiva dolari si dau sa ies. Aici de la agentiile de turism sa te agate cu hoteluri, oferte, orice ce s-ar putea vinde. Iau bilet la shuttle bus, atunci nu am realizat ca 22 de soli era cit pret de taxi si prima surpriza. Busul e antic si de demult, mai sint doar 4 turisti in el si trebuie sa completez o hirtie cu nume, prenume si numar de pasaport. Si dai prin Lima.
Nu stiu pe unde a luat-o busul insa niste cartiere super jegoase, case neterminate, circulatie nebuna, masini vechi, busite, ruginite deja incepeam sa ma ingrijorez. Hostalul “Europa” este chiar in centru, am primit o camera cu 15 soli pe noapte, am cumparat apa si o cartela telefonica, apoi am incercat sa dorm. Peru este cu aproximativ 7 ore in urma fata de Romania, eram defazat complet si neavind ghidul la mine, ma simteam oarecum pierdut.
Ziua urmatoare la receptie am aflat ca centro-Lima este un cartier periculos, si sa nu umblu cu ceas la mina si sa am grija si de aparatul foto. Taxiurile sint 90% Tico reciclate din Koreea sau Toyota Break aruncate de japonezi dupa 100.000km.
Am luat un Tico si am pornit prin Lima, aici totul se negociaza plus ca oricine isi pune un afis in geam cu “Taxi” si gata. Aflu ca Lima de fapt este un mega oras cu vreo 30 de districte si 10 milioane de locuitori.
Rezolv viza de Bolivia in 30 de minute insa la Chile incep discutiile si trebuie sa astept 2 saptamini pentru un raspuns la cererea de viza.
Apoi incepe cautarea unui ghid prin oras, am umblat toata dupa amiaza prin librarii si anticariate si nimica. Insa chiar pe seara la un chiosc care vindea harti si pliante cu Lima zaresc Lonely Planet. Sint o gramada de ghiduri aici si soarta ma face sa aleg Footprint-South American Handbook la $30 in loc de Peru-Lonely Planet la $25, fapt cu implicatii majore ulterior.
Linga hotel sint citeva mici restaurante si ma risc. Surpriza este de proportii! Pentru 5 soli = 50.000lei am parte de: o mini salata ca antreu, o ciorba imensa plina cu legume si ceva carne, un felul 2 la alegere din 3 preparate si un vas de suc! Acesta este faimosul “Menu” care se vinde in toata tara la prinz si seara cu pretul intre 2-5 soli.
2 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

misto sa citesc impresiile tale despre Lima. mai ales primul drum, de la aeroport, prin oras, cand te izbesti de tot ce ai spus tu. mi-am amintit cum mi s-a facut mie inima cat un purice. mi-ai facut dor de ceviche, dar ce parere despre pisco sour? jejejeje
oricum, eu am amintiri frumoase de acolo, si dupa cum vad, tu la fel.
Comment by martina — April 21, 2008 @ 3:04 pm
pisco sour e destul de meserias, insa parca era fain doar acolo. insa ceviche oricind bag unu, si inca unu….
Comment by morcat — April 21, 2008 @ 5:44 pm