Pardon, welcome to Lima! Lima e incredibila, de la aeroportul jalnic ca Otopeni pina la cartierele super luxoase! Aici am vazut prima data garduri electrice la vile si paznici adevarati! Umblau cu automate si shotgunuri la ei!
Tot zborul am dormit caci eram rupt, in Lima era noapte, am trecut prin vama rapid si gata eram in America de Sud. Sincer nu stiam la ce sa ma astept. Am schimbat citiva dolari si dau sa ies. Aici de la agentiile de turism sa te agate cu hoteluri, oferte, orice ce s-ar putea vinde. Iau bilet la shuttle bus, atunci nu am realizat ca 22 de soli era cit pret de taxi si prima surpriza. Busul e antic si de demult, mai sint doar 4 turisti in el si trebuie sa completez o hirtie cu nume, prenume si numar de pasaport. Si dai prin Lima.
Nu stiu pe unde a luat-o busul insa niste cartiere super jegoase, case neterminate, circulatie nebuna, masini vechi, busite, ruginite deja incepeam sa ma ingrijorez. Hostalul “Europa” este chiar in centru, am primit o camera cu 15 soli pe noapte, am cumparat apa si o cartela telefonica, apoi am incercat sa dorm. Peru este cu aproximativ 7 ore in urma fata de Romania, eram defazat complet si neavind ghidul la mine, ma simteam oarecum pierdut.
Ziua urmatoare la receptie am aflat ca centro-Lima este un cartier periculos, si sa nu umblu cu ceas la mina si sa am grija si de aparatul foto. Taxiurile sint 90% Tico reciclate din Koreea sau Toyota Break aruncate de japonezi dupa 100.000km.
Am luat un Tico si am pornit prin Lima, aici totul se negociaza plus ca oricine isi pune un afis in geam cu “Taxi” si gata. Aflu ca Lima de fapt este un mega oras cu vreo 30 de districte si 10 milioane de locuitori.
Rezolv viza de Bolivia in 30 de minute insa la Chile incep discutiile si trebuie sa astept 2 saptamini pentru un raspuns la cererea de viza.
Apoi incepe cautarea unui ghid prin oras, am umblat toata dupa amiaza prin librarii si anticariate si nimica. Insa chiar pe seara la un chiosc care vindea harti si pliante cu Lima zaresc Lonely Planet. Sint o gramada de ghiduri aici si soarta ma face sa aleg Footprint-South American Handbook la $30 in loc de Peru-Lonely Planet la $25, fapt cu implicatii majore ulterior.
Linga hotel sint citeva mici restaurante si ma risc. Surpriza este de proportii! Pentru 5 soli = 50.000lei am parte de: o mini salata ca antreu, o ciorba imensa plina cu legume si ceva carne, un felul 2 la alegere din 3 preparate si un vas de suc! Acesta este faimosul “Menu” care se vinde in toata tara la prinz si seara cu pretul intre 2-5 soli.
Dupa DEX online “Corcitura” ar fi “Animal sau plantă născută prin corcire; bastard, metis.” sau “Organism provenit din încrucişarea a două specii diferite; hibrid; bastard.”
Oare corcitura trebuie sa fie neaparat ceva viu? Un cocktail sau un mix nu pot fi considerate tot corcituri?
“Cuba Libre” ar fi un bastard de rom si Cola, iar la mixuri ce sa mai zic, in ziua de azi se mixeaza orice cu orice, nu conteaza ce iese, atita timp cit se vinde cit de cit!
Acuma corcitura este mai buna sau mai proasta decit orginalele ce au contribuit la creatie?
Oricum s-ar da este un bastard, deci teoretic ceva naspa.
Mixam A cu B si rezulta AB. Functie de evolutie sa AB va fi mai mult A sau mai mult B, deci se va asocia unui grup, A sau B. Insa tot corcitura ramine, si pentru a-si dovedi apartenenta la acel grup va fi mai buna sau mai rea decit un A sau B, in general mai rea.
De aici rezulta “Complexul Corciturii”. AB nu va putea niciodata sa fie doar A sau doar B si atunci va fi mai catolic decit Papa, doar pentru a dovedi ca este A sau B. Iar asta se aplica, din nefericire, ingrozitor de bine si de adevarat la persoane.
Extrapolind definitia corciturii, combinind-o cu ceva imaginatie, rezulta ca “taximetristul” ar fi un bastard de “prost cu permis” si o “fantoma de pilot de curse” caci altfel nu imi pot explica compotamentul lor.
La orice exemplu de corcitura ma gindesc, nici unul nu este pe medie, este doar bun sau rau.
De fapt asta ar fi trebuti sa fie primul post, insa prins cu instalarea si modificarea css, php am uitat de el.
De ce America de Sud si de ce atita timp? Intre 12 mai 2003 si 1 septembrie 2004 am trait acolo, caci calatorie nu se mai poate numi. Peru si Cusco le descoperisem prin intermediul scolilor de spaniola, iar de incasi & Machu Picchu, Patagonia, Medellin & Cartagena, Iguazu, Amazon citisem destul de mult si pareau atit de departe.
Apoi l-am cunoscut pe Stefan Roman care a umblat cam 6 luni cu bicicleta prin America de Sud si care prin informatiile oferite m-a motivat. Apoi conjunctura primaverii anului 2003, bani & timp :-), m-au facut sa plec pentru 1 luna in Peru. Viza de Peru se obtine destul de usor, insa m-au speriat cerind sa dovedesc ca am bani suficienti, cite $50/zi si in plus sa le fac o lista cu locurile unde vreau sa merg in Peru. La o viza de 30 de zile insemna $1500, suma care ulterior s-a dovedit super exagerata pentru 1 luna in Peru. Biletul de avion era Bucuresti-Lima cu retur din Sao-Paulo si valabil doar 3 luni, lucru de care habar nu aveam si care se va dovedi ulterior foarte important.
Planul meu pentru 1 luna in Peru era super condensat, bazat pe informatii adunate de ici-colo. Cumparasem si un ghid Lonely Planet - Peru, care a ajuns in Romania marti, eu plecind din tara luni. Ghidul a ajuns in Peru de abia in septembrie 
venind Cristi Tzecu cu el.
Simbata noaptea a fost petrecerea burlacilor la Bucium, Gabi Panca se casatorea apoi, duminica bagajale pe cintar, caci KLM permite teoretic doar 20kg pina in Lima, noaptea cu masina cu BB la Bucuresti, caci avionul era la 7am. BB ar fi vrut sa vina si el, mai ales ca vazusem impreuna chiar inainte de plecare un documentar cu Salar de Uyuni, din Bolivia.
Asa ca pe 12 mai la prima ora am zburat din Otopeni la Amsterdam, si apoi spre Lima cu escala in Bonaire, insula olandeza in Caraibe.
In jurul orei 19 eram in Lima si incepea aventura peruana.